Chirurgie Plastica

Pentru rezolvarea unei probleme de sanatate cu punct de plecare de la nivelul sanului este uneori imperios necesara sacrificarea acestuia sau a unei parti din el. Cum sanul reprezinta o component importanta a feminitatii, o buna parte din pacientele care au suferit mastectomie de necesitate isi doresc efectuarea reconstructiei sanului. Aceasta reconstructie se poate face concomitent cu rezectia oncologica sau secundar. Metoda reconstructiva se alege in functie de cantitatea si calitatea tesutului restant la sanul operat, tinandu-se cont si de forma si dimensiunile sanului sanatos.

Metodele reconstructive cele mai folosite sunt:

-    Reconstructia volumului sanului cu ajutorul unei proteze-expander (proteza Baker)
-    Reconstructia cu implant de silicon, dupa cresterea grosimii peretelui toracic prin lipofilling sau grefa dermograsoasa si expandarea acestuia
-    Reconstructia sanului cu lambouri musculocutanate (TRAM, latissimus dorsi) si protezare concomitenta sau ulterioara
-    Reconstructia sanului cu lambouri perforatoare

Articol scris de catre Dr Carmen Giuglea

Sanii lasati, care au capatat un aspect inestetic fie in urma unei sarcini, fie dupa o cura de slabire, pot determina probleme de imagine asupra propriei persoane, mai ales atunci cand  sanii initiali erau plini si voluptuosi. Modificarea formei si pozitiei lor este foarte importanta, mai ales in incercarea de a gasi modalitatea cea mai buna, adaptata fiecarui caz in parte, de a obtine si un rezultat durabil in timp. Pentru ca marea problema a sanilor ptozati, mai ales cand sunt si relativ voluminosi, este ca desi imediat dupa operatia de ridicare pot arata superbi, rotunzi, fermi, cu areola care sa centreze sanul, dupa 6-12 luni ei mai coboara, areola mai urca 1-2 cm, iar sanul poate capata un aspect mai patratos, toate acestea datorita laxitatii tegumentului care sustine sanul remodelat. De caeea este de preferat ca in cazurile cu sani relative marisori, sa se indice aplasarea unui implant siliconic submuscular, care sa umple partea de sus a sanului si sa se mai scoata compensator din  partea grasoasa a sanului initial, bineinteles si cu repozitionarea areolei. Doar asa forma rotunda a sanului obtinuta in postoperator  se va putea mentine in timp, dar cu pretul unor cicatrici suplimentare.

In cazul persoanelor care nu accepta cicatrici suplimentare, sanul ptozat si golit se poate umple cu implante plasate subglandular, care sa faca corp comun cu sanul (nu sa ramana sus plasate, ca in cazul fixarii submusculare). Inconventul in acest caz este ca in timp, tegumentul sanului va ceda sub greutatea suplimentara a implantelor, sanii devenind mai cazuti, dar mai mari, mai plini.

Consultatia preoperatorie trebuie sa aiba rolul de a prezenta avantajele si dezavantajele fiecarei modalitati de ridicare, astfel incat pacienta sa aleaga in cunostinta de cauza solutia care i se pare cea mai convenabila pentru propriile dorinte. De asemenea trebuie sa accepte faptul ca arareori rezultatele nu sunt chiar conforme cu asteptarile, atunci putandu-se face insa retusuri suplimentare.

Articol scris de catre Dr Carmen Giuglea

Liftingul Facial

Fenomenul de imbatranire al pielii se manifesta atat prin diminuarea elasticitatii acesteia, cat si prin modificarea structurii ei. Liftingul facial este interventia chirurgicala care realizeaza o intindere a pielii de la nivelul fetei si gatului, fara a putea suprima in totalitate ridurile adanci din jurul nasului sau al obrajilor si nici a cutelor din zona buzei superioare.
Interventia chirurgicala are loc sub anestezie locala potentata intravenos sau sub anestezie generala, efectuandu-se o incizie ce incepe din pielea paroasa a capului in regiunea tamplelor si se continua prin fata urechilor si apoi retroauricular. Se decoleaza tegumentul fetei si gatului de pe tesutul subcutanat si muscular de dedesubt, apoi se indeparteaza pielea ramasa in exces. Marginile inciziei sunt ulterior suturate cu fire foarte fine, pentru a genera o cicatrice cat mai putin vizibila.
Uneori, liftingul facial se mai poate asocia si cu o lipoaspiratie la nivelul barbiei pentru indepartarea depozitelor de grasime ("gusa"), sau poate fi urmata de alte proceduri adjuvante pentru imbunatatirea rezultatului final.

Dintre acestea amintim:

1. realizarea unui peeling chimic;
2. umplerea ridurilor profunde cu substante de tipul acidului hialuronic sau grasime;
3. marirea conturului buzelor;
4. corectia pleoapelor

Chirurgia plastica a fetei si gatului

Un lifting facial poate intineri fata si gatul prin indepartarea celor mai vizibile semne de imbatranire ca ridurile si ptozele. Se elimina grasimea si pielea in exces, iar tegumentul remanent, tesuturile subdermice si muschii sunt intinse. In cursul operatiei, se indeparteaza excesul tegumentar de pe gat si obraji si ridurile se netezesc.
Liftingul facial se poate combina cu lipectomia sau liposuctia pentru a corecta barbia dubla.

Liposuctia barbiei duble

Aceasta procedura confera un contur mai bun al mandibulei, accentueaza linia barbiei si ingusteaza gatul, facandu- l sa arate mai tanar si mai lung. In cazul liposuctiei asistate sau nu ultrasonic, grasimea este distrusa prin frecventele sonice sau mecanic. Forma finala a barbiei este echilibrata si mai ferma, iar neregularitatile tegumentare sunt estompate.

Pregatire preoperatorie

Se recomanda a se opri administrarea de medicamente continand acid acetilsalicilic cu 3 saptamani inainte de tratament. In preziua operatiei, este recomandata o alimentatie usoara, iar cu 6 ore inaintea interventiei chirurgicale, nu se va mai manca si nu se va mai bea nimic.

Proceduri postoperatorii

In momentul externarii, pacienta isi poate masca eventualele echimoze prin purtarea unei perechi de ochelari de soare si a unui batic.
In cursul primelor 2 zile dupa operatie, este recomandat dormitul doar pe spate pentru a preveni formarea unei tumefactii unice sau a unei contuzii mari postoperatorii. Suturile se indeparteaza in mod obisnuit la 12-14 zile postoperator. Edemul si echimozele se resorb dupa aproximativ 14 zile. Postoperator pot exista zone de sensibilitate scazuta la nivelul fetei, precum si la nivelul urechii externe. Sensibilitatea va reveni in curs de saptamani sau chiar luni. In cazul asocierii chirurgiei cu liposuctia (ca in cazul barbiei duble), in postoperator se va aplica un bandaj special menit sa ajute la reaplicarea pielii pe zona operata. Acest bandaj, cu un design special adaptat acestei operatii, poate fi achizitionat din clinica.

Liftingul de etaj facial superior

Liftingul de etaj facial superior produce o intinerire a regiunii frontale, corecteaza ptoza sprancenelor si amelioreaza ridurile orizontale frontale, precum si ridurile intersprancenoase (care dau imaginea unei personae triste, obosite sau furioase).
Principiul liftingului frontal consta in intarirea muschilor si altor tesuturi raspunzatoare de formarea ridurilor si de ptoza sprincenoasa

Candidata ideala pentru lifting facial frontal

- Candidata ideala pentru liftingul frontal este in general femeia cu varsta cuprinsa intre 40-60 ani, nemultumite de aspectul imbatranit al regiunii frontale, dar se poate adresa si persoanelor care prezinta riduri/ santuri pronuntate, cauzate de stress excesiv sau de hiperactivitate musculara.
- Afectarile congenitale constand in ptoza sprancenoasa congenitala, santuri adanci la radacina nasului pot beneficia de asemenea de aceasta procedura.
- Liftingul frontal se poate asocial cu liftingul clasic (cervico-facial) pentru a obtine un look intinerit total. Blefaroplastia este o alta tehnica ce se poate executa in conjunctie cu liftingul frontal, mai ales la pacientii cu ptoza palpebrala marcata. Adeseori candidatii pentru chirurgia pleoapelor superioare opteaza si pentru lifting frontal.
- Atentie: liftingul frontal amelioreaza aspectul regiunii operate si astfel poate creste increderea in sine a pacientului, dar nu poate schimba radical look-ul, precum nu poate determina anturajul sa se comporte diferit cu posesoarea acestei operatii.

Planul operator

Pentru o buna intelegere a posibilului rezultat al liftingului frontal, se indica pacientului /pacientei sa-si aplice mainile deasupra sprancenelor si in partea externa a fruntii si sa se priveasca in oglinda in timp ce policele executa miscarea verticala de ridicare a sprancenelor si de intindere a cutelor frontale. Astfel va obtine anticiparea rezultatului liftingului frontal.
In cursul anamnezei (interviului preoperator), se vor mentiona alte probleme de sanatate (HTA, tulburari de coagulare, tendinta la formare de cicatrici vicioase). Deasemeni se vor include in fisa de consultatii urmatoarele elemente:
- daca pacienta a fost supusa interventiilor chirurgicale pe zona fetei in antecedente.
- daca este fumatoare.
- daca este consumatoare de droguri, medicamente (ex. Aspirina si alte substante care altereaza capacitatea de coagulare a sangelui).
Daca pacienta / pacientul se decide sa urmeze un lifting frontal, atunci i se vor explica in detaliu: procedeul chirurgical, tipul de anestezie folosit si riscurile acesteia, complicatiile posibile, etc.

Pregatirea preoperatorie

Pacienta / pacientul va fi informat/a asupra restrictiilor alimentare, hidrice, asupra necesitatii intreruperii fumatului si a unor medicamente.
Persoanele cu parul scurt vor prefera uneori sa astepte ca acesta sa creasca pana la o lungime care sa permita camuflarea zonelor operate, astfel incat recuperarea postoperatorie si reinsertia sociala sa decurga in cele mai bune conditii.
Pacientelor li se indica sa fie preluate de un apartinator la externare (care sa le conduca acasa); ele/ei nu au voie sa sofeze imediat postoperator. Desigur ca in primele 1- 2 zile ar fi recomandat ca pacientii sa fie ajutati acasa de cineva din anturaj.

Operatia

Interventia chirurgicala se poate efectua cu pacientul spitalizat sau in ambulator, in functie de anestezia recomandata, de gradul de dificultate al procedurii, de necesitatea asocierii blefaroplastiei/ liftingului clasic cervico- facial. Alegerea abordului depinde de caracteristicile regiunii frontale, de modalitatea de implantare a liniei marginale a parului, de calitatile pielii.

Liftingul frontal clasic

Preoperator, parul se prinde de o parte si de alta a liniei incizionale cu benzi elastice (nu se rade parul, dar firele de par care cresc direct pe linia de incizie se tund pentru a permite accesul asupra zonei). In majoritatea cazurilor se foloseste incizie coronala, incepand de deasupra urechii, vertical in sus pana la vertex, apoi se coboara catre cealalta ureche. Deoarece incizia este executata mult posterior fata de linia marginala a parului, cicatricile vor fi bine ascunse. La pacientii cu linia parului plasata prea posterior, incizia se practica chiar la acest nivel, evitand largirea fruntii. Persoanele cu alopecie (lipsa parului pe anumite zone) vor beneficia de incizie prin mijlocul scalpului urmand traiectul anatomic al marginilor oaselor craniene. Postoperator acestor cazuri li se recomanda sa poarte o suvita de par (ca o mesa) pornind din lateral, trecuta peste scalp mascand astfel cicatricea. Operatia implica disectia pielii regiunii frontale si plicaturarea / remodelarea muschilor. Sprincenele sint ridicate, astfel si excesul tegumentar de la nivelul inciziilor este astfel inlaturat. Se creaza un look intinerit, atragator. Inciziile se sutureaza simplu sau prin aplicarea de agrafe. Se toaleteaza fata, se inlatura benzile elastice care sustin parul si se plaseaza un pansament pe regiunea frontala care sa minimalizeze edemul postoperator.

Recomandari postoperatorii

Postoperator, pacientii pot prezenta hipoestezie si disconfort la nivelul plagilor (fenomene controlabile prin administrare de medicatie specifica).
- Cei care sunt predispusi la cefalee (dureri de cap) vor primi medicatie adiacenta pentru cuparea acesteia.
- Reducerea edemului se realizeaza si prin mentinerea capului in pozitie elevata 1- 2 zile postoperator. Edemul postoperator normal se poate intinde si la zona ochilor si obrajilor, dar cedeaza intr-o saptamana.
- Pe masura ce structurile se vindeca, hipoestezia este inlocuita de prurit (“mancarimi’’), care se poate mentine pana la 6 luni.
- Primul pansament se schimba la 1- 2 zile postoperator.
- Firele de sutura /agrafele se suprima in aproximativ 14 zile (de regula in 2 etape).
- Firele de par din jurul inciziilor pot cadea sau devin mai subtiri, dar parul va creste normal in cateva saptamani/luni. Pierderea definitiva a parului pe zona inciziilor este o complicatie extrem de rara.

Reinsertia socio-profesionala

Pacienta este apta de a se mobiliza la 1-2 zile postoperator, dar va evita efortul fizic o saptamana. Se permite efectuarea dusului si samponarea parului dupa 5-7 zile sau imediat ce s-a renuntat la pansament. Majoritatea pacientilor isi reiau activitatea profesionala dupa 7-10 zile. Timp de 6 saptamani se vor evita: sportul, jogging-ul, sau orice efort exagerat. In 4 saptamani, majoritatea semnelor vizibile ale actului chirurgical dispar.Edemul redus si echimozele se pot camufla cu fond de ten.

Articol scris de catre Dr Carmen Giuglea

Proceduri de intinerire a treimii medii faciale

Introducere

A fost descrisa recent o tehnica de intinerire a ariei orbitelor si obrajilor fara a fi necesar un lifting complet. In aceasta zona exista o portiune grasoasa (numita SOOF) care coboara de-a lungul osului si a carei dispozitie se modifica odata cu inaintarea in varsta, determinand un aspect infundat al zonei, aprofundand si santul nazogenian. Prin ridicarea zonei malare, efectul este miraculos, asigurand o mai mare plenitudine laterala, o proiectie mai mare a zonei malare si netezirea granitei palpebrale inferioare si a santului nazogenian. Se recomanda si practicarea unei blefaroplastii in acelasi timp operator.

Anestezie

Aceasta interventie se poate practica sub anestezie locala, anestezie locala plus sedare sau anestezie generala, in concordanta cu preferintele individuale.

Tehnica

Grasimea este ridicata prin detasarea ei de pe os. Aceasta se poate realiza prin doua aborduri:
- O incizie limitata la bordul cel mai lateral al pleoapei, daca se va realiza o blefaroplastie
- O incizie temporala, care este ascunsa in zona paroasa. Aria malara este abordata in plan subperiostal.

Punga de grasime suborbiculara este ancorata la bordul lateral al orbitei, la muschiul temporal. Daca abordul este prin pleoapa inferioara, muschiul orbicular este suspendat de asemenea din acest punct.

Intinerirea faciala se poate obtine atat prin metode chirurgicale (minilifting sau lifting complet), dar si nechirurgicale. Metodele nechirurgicale sunt recomandate persoanelor de varsta medie, in general intre 35-45 ani, la care se pot estompa ridurile de expresie sau se poate ameliora expresia usor trista determinata de “caderea fetei”. Metodele chirurgicale scot in general excesul tegumentar determinat de scaderea elasticitatii pielii, iar cele nechirurgicale se bazeaza pe umplerea ridurilor sau a regiunilor fetei care intineresc aspectul facial.
Lipofillingul (injectarea de grasime proprie) se recomanda in special la nivelul santurilor nazo-labiale sau la nivelul pometilor, asigurand stergerea ridurilor de expresie si obtinerea unui aspect intinerit al obrajilor. Desi aproxinativ 40-50% din grasimea injectata la fata se resoarbe in timp, ea realizeaza totusi o imbunatatire reala a aspectului fetei si are avantajul ca nu lasa cicatrici si poate fi repetata dupa o perioada de timp (1-2 ani).
Exista si substante de sinteza care pot fi injectate la nivelul ridurilor, dar toate acestea sunt temporare si trebuie reinjectate periodic (la 6 luni-1 an) pentru mentinerea efectului. Dintre substantele folosite amintim Restylane, Perlane, Matridex, Matrigel, Puragen, etc, toate fiind derivati de acid hialuronic. Se comercializeaza in seringi preumplute, ceea ce permite o injectare rapida, comoda si nedureroasa (prin folosirea unui anestezic local de contact).
O alta modalitate de intinerire faciala o reprezinta stergerea ridurilor fine, mai cele din jurul ochilor sau a ridurilor frontale si intersprancenoase prin injectare de toxina botulinica (Botox, Dysport). Aceste microinjectii produc o paralizie tranzitorie a musculaturii, cu intinderea si netezirea tegumentului supraiacent. Si aceste microinjectii trebuie repetate pentru mentinerea efectului, dar se fac fara anestezie si in regim ambulator.

Articol scris de catre Dr Carmen Giuglea

Marire buze

Scopul acestei operatii este augmentarea volumului buzelor, accentuarea formei rosului buzelor sau corectarea oricarei asimetrii a buzelor. Buzele sunt o trasatura faciala importanta prin functie, pozitionare anatomica, expresivitate si culoare. Pe langa disproportiile congenitale, se pot observa si modificari ce apar in cursul vietii. Astfel, cu varsta, buzele se subtiaza, devin mai palide si isi pierd din volum.

Forma buzelor poate fi corectata prin introducerea de diverse materiale, naturale sau sintetice. Astfel, se pot injecta:
- Material propriu (grasime subcutanata)
- Material biologic strain (injectare de colagen)
- Materiale sintetice pe baza de acid hialuronic (Restylane, Perlane, Matridex, Matrigel, Puragene, etc)

Pregatire

Operatia nu necesita o pregatire speciala.

Operatie

Operatia se realizeaza sub anestezie locala; nu este necesara spitalizare.

Articol scris de catre Dr Carmen Giuglea

Blefaroplastia (corectia pleoapelor)

Pleopele sunt structuri foarte expuse din punct de vedere functional, de aceea foarte des cele mai precoce semne de imbatranire sunt observate aici. Peste ani, elasticitatea si flexibilitatea pielii sunt treptat pierdute, si devine vizibil excesul tegumentar, acesta conferindu-le un aspect obosit. Acest fenomen poate fi influentat si de alti factori ca: ereditatea, tipul de piele, ingrijirea pielii, alergii sau entitati medicale asociate (ca bolile renale coexistente). Aceasta nu este doar o problema estetica, dar poate cauza probleme functionale, fizice si functionale, creand senzatia de oboseala, cauzand dureri oculare, producand lacrimare, alterand chiar si vederea, determinand cefalee, etc. In functie de dorinta pacientilor si de starea tesuturilor faciale, este posibil sa se opereze pleoapele superioare, inferioare sau ambele.

Aceasta interventie chirurgicala estetica indeparteaza excesul de tegument si grasime de la nivelul pleoapelor (asa numitele “pungi” de sub ochi si de pe pleoapa superioara), indepartand aspectul imbatranit si obosit al ochilor. Se poate asocia si cu liftingul de sprancene.
In eventualitatea unor probleme oftalmologice asociate, acestea trebuiesc rezolvate in prealabil. In functie de varsta pacientului si de caracteristicile pielii fiecarui individ, se alege doar indepartarea tesuturilor adipoase de la nivelul pleoapelor (la persoane mai tinere) sau se adauga si excizia tegumentelor excedentare.

Interventia chirurgicala se poate efectua sub anestezie locala potentata de o medicatie administrata in prealabil care sa inlature o eventuala stare de tensiune a pacientului, sau sub anestezie generala.
Alegerea locului inciziilor se stabileste de catre chirurg in timpul consultatiei, iar operatia de blefaroplastie incepe de obicei cu pleoapa de sus, dupa care se rezolva si cea inferioara.
Vor fi indepartate micile depozite de grasime de la nivelul ambelor pleoape, inciziile urmarind faldurile naturale ale pielii. Acestea se pot intinde spre lateral si in cutele naturale din zona numita “laba gastei”, fiind urmate de scoaterea tegumentului in exces de la acest nivel. Tipul suturii este la alegerea fiecarui chirurg, efectuandu-se insa cu fire subtiri ce se scot la 7 zile.
Usor neplacut este faptul ca imediat postoperator urmeaza cateva zile de tumefactie si echimoze (vanatai) la nivelul pleoapelor, care dispar in cca 7 zile De aceea se recomanda aplicarea de comprese reci umede imediat dupa operatie, care atenueaza si usoara stare de discomfort si usturime locala. Se aplica de asemenea si picaturi (instilatii oculare) timp de cateva zile. Echimozele discrete si umflarea tranzitorie a pleoapelor pot fi mascate de un machiaj usor sau de ochelari de soare, care protejeaza ochii de soare si de vant.
Complicatiile postoperatorii locale sunt posibile (sangerare, infectie) dar extrem de rare. Rezultatul final este bun, cu realizarea unui aspect intinerit al fizionomiei, fara a fi insa posibila si corectia ridurilor laterale (“laba gastei”). Acestea se pot corecta prin alte procedee nechirurgicale.

Pregatire preoperatorie

Se recomanda intreruperea utilizarii fardurilor, iar medicatia continand acid acetilsalicilic (Aspirina, acilpirina, Anopirina, etc.) sa nu fie administrata cu 3 saptamani preoperator. A nu se folosi crema de ochi cu o zi inaintea operatiei. In ziua operatiei, tegumentul trebuie degresat cu atentie.

Proceduri postoperatorii

Echimozele si edemele se vor resorbi intr-o saptamana. O saptamana mai tarziu, este posibila folosirea fardurilor, iar in 5-7 zile este posibil sa iesiti in societate.

Suturile se indeparteaza la 5-7 zile postoperator. Este recomandabil sa dormiti pe spate in cursul primelor 2 zile postoperatorii, pentru a preveni dezvoltarea unei tumefactii unice a pleoapei (datorita umflarii unilaterale a pleoapei de partea pe care se doarme). Dupa operatie, este recomandat sa aplicati in mod regulat comprese sterile reci, la fiecare 3-6 ore.

Articol scris de catre Dr Carmen Giuglea

Rinocorectia

Rinocorectia este interventia chirurgicala de modificare a aspectului estetic al nasului. In functie de forma initiala a acestuia, de prezenta sau nu a cocoasei, de lungimea nasului, de forma lobulului nazal, etc, trebuie facute modificari pe scheletul osos si/sau pe cel cartilaginos.
Interventia chirurgicala se face de preferat cu anestezie generala, atat pentru confortul pacientului, cat si al chirurgului, si in functie de complexitatea modificarilor necesare, se foloseste metoda"deschisa" sau "inchisa". Prin metoda deschisa se ridica tegumentul de pe scheletul osteocartilaginos si se modeleaza "la vedere" nasul. Metoda inchisa se foloseste in cazurile relativ mai simple, in care lobulul necesita modificari minime.
Postoperator se produce inevitabil o tumefiere a nasului si a zonelor adiacente, insotite si de echimoze (vanatai) suborbitare uneori, mai ales atunci cand a fost nevoie si de fracturarea oaselor nazale. O saptamana in postoperator va trebui purtata pe nas o atela metalica cu rolul de a fixa in noua pozitie oasele fracturate.

Edemul si echimozele persista postoperator circa 7-10 zile, ameliorandu- se progresiv. Rezultatul final partial poate fi evaluat la aprox. 2–3 luni, iar cel final la 1 an.
In cazul coexistentei unor probleme functionale de respiratie, prin existenta unei deviatii de sept, este necesara o evaluare de catre un medic ORL, care sa rezolve in prealabil sau concomitent si aceaste probleme.
Interventia chirurgicala poate fi facuta ambulator in cazul unei operatii mai simple, fara anestezie generala (doar anestezie locala potentata intravenos) sau necesita internare de o zi, in cazurile mai complicate.

Chirurgia estetica si reconstructiva a nasului nasului (rinoplastia sau rinoseptoplastia) poate imbunatati nu numai aspectul estetic al nasului, dar poate ameliora si respiratia, prin corectarea deformitatilor septului. Rinoplastia poate creste sau diminua dimensiunile nasului, ingusteaza narinele sau transforma unghiul nazolabial. Aceasta operatie poate corecta defecte congenitale, traumatisme nazale si anumite probleme respiratorii.
Chirurgia estetica poate avea impact asupra sanatatii fizice si mentale prin cresterea respectului de sine si a increderii in sine, indepartand astfel starile depresive sau complexele de inferioritate. Modificarea formei nasului poate modifica intreaga expresie faciala. Chirurgia nazala este una dintre procedurile cele mai provocatoare ale chirurgiei plastice.
In functie de aspectul initial al nasului, operatia de rinocorectie se poate adresa doar scheletului osos, cartilaginos sau ambelor astfel:

- Interventiile chirurgicale pe zona cartilaginoasa implica remodelarea sau "sculptura" cartilajului, fara a implica portiunea osoasa nazala. Interventia se desfasoara inchis, pe cale narinara, fara o cicatrice externa sau deschis, in cazurile in care modificarile necesare sunt mai complexe. Operatia se finalizeaza prin montarea unei atele nazale si mesaj nazal.
- Interventia chirurgicala pe partile moi si pe os implica o operatie mai complexa, care necesita multa atentie in mentinerea unor proportii dimensionale care sa se apropie de caracteristicile estetice ideale. Operatia se desfasoara inchis, fara cicatrici externe, sau deschis, cu o mica cicatrice invizibila la baza columelei nazale. La sfarsit se monteaza o atela metalica si se meseaza nasul.

Nu exista un tip universal de rinoplastie care sa acopere nevoile tuturor pacientilor. Totusi aceasta procedura se poate individualiza, luand in consideratie dorintele pacientilor. Poate fi realizata simultan cu rinoplastia si chirurgia nazala interna, daca dorim sa amelioram sistemul respirator al pacientului. Cel mai bun candidat pentru rinocorectie este pacientul care doreste o ameliorare a aspectului nazal si nu perfectiunea. In plus, sunt importante dorintele realiste ale pacientului, o buna stabilitate psihica si o stare buna de sanatate, toate fiind caracteristici importante ale pacientilor care solicita o rinoplastie.

Pregatire

Operatia nu necesita pregatiri speciale, dar nu trebuie sa existe o acnee florida pe nas sau fata, iar operatia nu poate avea loc in conditiile existentei unei inflamatii a membranei mucoase nazale. Medicatia continand acid acetilsalicilic sau alte medicamente ce pot creste riscul de hemoragie (Aspirina, Acilpirin, Anopirin, Brufen, etc.) nu vor fi administrate cu 3 saptamani inaintea operatiei. Nu trebuie sa mai mancati, sa beti si sa fumati cu o seara inainte de operatie. Nasul trebuie atent curatat in prealabil.

Operatie

Simplele corectii ale partilor moi nazale se practica sub anestezie locala; corectia nazala completa, incluzand osul nazal, se realizeaza sub anestezie generala. Corectia partilor moi realizata sub anestezie locala nu necesita spitalizare, in timp ce operatia desfasurata sub anestezie generala necesita o spitalizare de 1zi.

Anestezia

Se prefera folosirea anesteziei generale, atat pentru confortul pacientului, cat si al chirurgului.

Tehnica

In afara imbunatatirii aspectului nazal, este importanta ameliorarea functiilor respiratorii. Pe de alta parte, rezultatul final nu trebuie sa lase sa se vada ca este vorba de un nas operat. Operatia se realizeaza prin mici incizii in interiorul nasului. Prin aceasta trebuie adaptata astfel incat sa poata:
- Ingusta varful prin excizia unor portiuni din cartilajele ce alcatuiesc lobulul
- Reduce arcul sau curba dorsului nazal, indreptandu-l
- Ingusta nasul
- Varful nasului sa fie mai efilat
- Plasa grefe cartilaginoase pentru a umple sau corecta unele portiuni nazale
- Corecta deviatiile nazale

Proceduri postoperatorii

La sfarsitul operatiei se plaseaza o atela nazala care se tine 7 zile. Se meseaza nasul, mesele fiind extrase la 2 zile. In timpul mesajului, respiratia pe nas este imposibila. O saptamana mai tarziu, se indeparteaza atela nazala, avand grija ulterior a se evita traumatismele ce ar putea duce la deformarea nasului. In 10 zile, echimozele si edemul postoperator se estompeaza, dar un grad de edem mai poate persista inca 1-6 luni, rezultatul definitiv observandu-se la 6 luni sau chiar 1 an. 3 saptamani mai tarziu se poate initia eliberarea tegumentuluin dorsului nazal prin masaje, urmarindu-se instructiunile medicului.

Articol scris de catre Dr Carmen Giuglea

Chirurgia urechii externe

Urechile proeminente reprezinta cel mai frecvent defect estetic. Otoplastia sau operatia de remodelare a pavilionului auricular este o operatie estetica in cursul careia cartilajul auricular este modificat de o asa o maniera incat unghiul dintre ureche si cap sa fie micsorat, iar urechile sa aiba o forma estetic acceptabila. Se practica o incizie in spatele urechii prin care se abordeaza cartilajul auricular.

Pregatire

Operatia nu necesita o pregatire speciala; trebuie sa se spele parul in ziua operatiei sau cu o zi inainte.

Operatie

Operatia se desfasoara sub anestezie locala; nu este necesara spitalizarea sau se recomanda o zi de spitalizare.

Proceduri postoperatorii

Pansamentele se vor mentine timp de o saptamana postoperator, iar firele de sutura se suprima in a 10-a zi; parul se va spala dupa aceea. Urechile trebuie acoperite cu o cordeluta sau cu o esarfa pentru urmatoarele 2-3 saptamani, care sa le mai mentina in pozitia apropiata de cap.

Articol scris de catre Dr Carmen Giuglea

Mentoplastie

Augmentarea proiectiei mentoniere (a barbiei)

Mentoplastia se practica de obicei in cazuri de retrognatism, asociat cu rinoplastia, pentru a se obtine un aspect proportional si un profil armonios. Daca exista malocluzie (deoarece nu exista o armonie intre maxila si mandibula), este potrivita o alta interventie chirurgicala: in aceste cazuri sunt necesare operatii complexe de avansare sau impingere inapoi a mandibulei/maxilei.
In mod obisnuit plasarea de implante (silicon, Goretex) pe barbie sunt o masura suficienta in a creste proiectia. O alta optiune este sectionarea segmentului inferior al barbiei pentru a avansa, a impinge inapoi sau a rota milimetrii necesari. Osul este mentinut pe loc printr-o miniplacuta.

In ambele cazuri este fundamentala studierea preoperatorie. Pentru a determina dimensiunile implantului sau avansarea osoasa se realizeaza un studiu cefalometric si masuratori pe radiografie si o poza de profil a fetei.Vom determina relatia dintre nas, buze si barbie.
Operatia se realizeaza prin intermediul unei incizii in interiorul gurii, in spatele buzei inferioare. Se diseca un buzunar in fata osului si se plaseaza implantul. Dupa operatie se va adopta o dieta blanda pentru o saptamana si inflamatia barbiei este normala pentru 2-3 saptamani. Se poate observa si un grad de hipoestezie la nivelul barbiei pe o durata variabila.

Reducerea dimensiunilor barbiei

Cateodata este necesara reducerea barbiei datorita proiectiei anterioare prea mari. Operatia este similara cu cea anterioara, dar in loc sa se plaseze o proteza, barbia este redusa. Aceasta se poate realiza prin indepartarea excesului (masuratorile au fost facute anterior radiologic) sau “ingropand” barbia, reducandu-i proiectia si modeland-o.

Articol scris de catre Dr Carmen Giuglea

Mamoreductia sau mamopexia(operatia de micsorare sau de ridicare a sanilor)

Exista femei cu sani prea mari, chiar la persoane cu constitutie gracila, care se plang de dureri de spate sau de umeri datorita incarcarii coloanei vertebrale prin greutatea sanilor. Exista de asemenea femei cu sani lasati, fie dupa o cura de slabire drastica, fie dupa o alaptare indelungata. Aspectul dizgratios al sanilor, alaturi de problemele functionale mai sus mentionate, pot fi cauza unor suferinte psihice. De aceea in aceste cazuri se impune un tratament chirurgical de reductie sau de ridicare a sanilor.
Inaintea unei asemenea operatii, trebuie incercata (daca se doreste) o scadere in greutate globala printr-o dieta alimentara, deoarece o scadere mai mare a greutatii dupa corectarea sanilor ar duce inevitabil la relaxarea din nou a acestora. Si sarcinile ulterioare ar putea influenta negativ forma sanilor, datorita modificarilor de volum determinate hormonal.

Procedeul operator

Sanii sunt masurati inaintea operatiei si se face un desen preoperator pe piele, pentru a respecta simetria sanilor. Corespunzator acestui marcaj, sub anestezie generala, se indeparteaza apoi o parte a pielii exterioare, iar la nevoie si o parte din tesutul adipos si din glanda mamara, remodelandu-se forma sanilor si ridicandu-se la un nivel corespunzator.
Deoarece la sanii mari, lasati, sunt coborate si areola cu mamelonul, este necesar ca si acestea sa fie aduse la o inaltime apropiata de normal. De asemenea este important ca acest complex areolo-mamelonar sa ramana integru, canalele galactofore sa nu fie sectionate pentru a nu se pierde capacitatea de alaptare la femeile tinere. Totusi acest lucru nu este intotdeauna posibil.
La sanii foarte mari, cu mult tesut adipos, uneori este necesara amputatia sanilor cu transplantarea libera a complexului areolo-mamelonar. Capacitatea de alaptare nu va mai exista desigur, iar sensibilitatea la atingerea mamelonului va fi si ea considerabil redusa.

Complicatii posibile

Nici un medic nu poate garanta reusita unui tratament si lipsa riscurilor sale. Ca pentru orice interventie chirurgicala, pot exista complicatii generale (trombembolie, etc.) sau locale (hematom, serom, infectie, necroza tegumentara, dehiscente, tulburari de sensibilitate, cicatrizare vicioasa, etc.). Acestea depind nu numai de tehnica chirurgicala folosita, dar si de reactivitatea fiecarui organism in parte, de modalitatea de cicatrizare individuala. De aceea, in cazul unei cicatrizari vicioase, poate fi necesara uneori corectarea cicatricilor la apx. 1 an postoperator.
Pentru ameliorarea aspectului cicatricilor, se pot folosi optional creme speciale (Contractubex, Cimeosil), incepand de la 2 saptamani postoperator.

Articol scris de catre Dr Carmen Giuglea